Sănătatea publică se confruntă în prezent cu o perioadă de mare incertitudine din cauza avansării silențioase a microorganismelor care nu mai răspund la tratamentele convenționale. Recentele reuniuni științifice organizate în Spania au evidențiat faptul că lupta împotriva acestor superbacterii nu este exclusiv responsabilitatea spitalelor , ci mai degrabă o problemă globală care afectează toate nivelurile societății. Realitatea este că rămânem fără instrumente pentru a combate infecțiile care odinioară erau ușor de tratat cu o simplă cutie de pastile, iar acesta ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru noi toți.
Experții din diverse instituții naționale sunt de acord că cheia evitării unui secol de eșecuri în medicină constă în înțelegerea faptului că sănătatea umană este inextricabil legată de sănătatea animalelor și de starea mediului nostru. Acest concept, cunoscut sub numele de „One Health” (O singură sănătate), a încetat să mai fie o teorie academică și a devenit o necesitate stringentă de sănătate publică . Dacă nu avem grijă de ceea ce eliberăm în apă sau de modul în care tratăm solurile agricole, repercusiunile sub forma unor infecții netratabile vor deveni din ce în ce mai frecvente și periculoase pentru populația generală.
Mediul înconjurător ca factor de rezistență
Una dintre cele mai frapante descoperiri ale cercetărilor recente este rolul pe care îl joacă viața noastră de zi cu zi în poluarea ecosistemelor. Se pare că marea majoritate a antibioticelor pe care le ingerăm nu sunt complet procesate de organismele noastre, ceea ce duce la faptul că 90% dintre aceste substanțe ajung în natură prin sistemele de canalizare. Aceste reziduuri chimice exercită o presiune constantă asupra bacteriilor prezente în râuri și soluri, forțându-le să mute pentru a supraviețui și creând astfel un arsenal de gene rezistente care, mai devreme sau mai târziu, se întorc la noi prin lanțul trofic.
Pentru a aborda această problemă, se utilizează tehnici avansate precum metagenomica, care permit monitorizarea apelor uzate pentru a detecta amenințările înainte ca acestea să ajungă în clinicile medicale. Inutil să mai spunem că îmbunătățirea gestionării deșeurilor, în special în sectoarele agricol și zootehnic , este esențială pentru a preveni ca gunoiul de grajd și alte îngrășăminte să devină vectori pentru aceste superbacterii, așa cum este cazul stafilococului la câini și al altor agenți patogeni. Supravegherea integrată se impune astfel ca cea mai bună modalitate de a anticipa potențialele focare infecțioase.
Vaccinarea și prevenția ca principalele scuturi
În loc să-și concentreze toate resursele pe crearea de noi medicamente de care bacteriile vor fi în cele din urmă vulnerabile, comunitatea științifică spaniolă este ferm angajată în prevenirea infecțiilor. Imunizarea populației joacă un rol strategic aici, deoarece reducerea numărului de persoane care se îmbolnăvesc scade drastic necesitatea prescrierii de antibiotice . Acest lucru nu numai că salvează vieți în mod direct, dar reduce și presiunea asupra medicamentelor care sunt încă eficiente, prelungindu-le durata de viață în cazurile de nevoie extremă.
Pe lângă vaccinuri, măsurile de igienă de bază și accesul la sisteme eficiente de salubritate rămân pietrele de temelie ale oricărei strategii serioase. Este vital ca atât profesioniștii, cât și cetățenii să înțeleagă că investițiile în prevenție sunt mult mai ieftine și mai eficiente decât tratarea unei infecții multirezistente, similar modului în care bolile virale sunt abordate la câini pentru a preveni complicațiile. În Spania, programe precum Planul Național împotriva Rezistenței la Antibiotice au înregistrat progrese semnificative, dar experții insistă că nu putem lăsa garda jos nici măcar o secundă dacă vrem să menținem controlul asupra situației.
Un orizont al cooperării multidisciplinare
Proiecțiile organizațiilor internaționale sunt destul de sumbre dacă nu se schimbă cursul actual, estimând milioane de decese la nivel mondial în următoarele decenii din cauza acestei cauze. Prin urmare, colaborarea dintre sectorul public și cel privat este esențială pentru a stimula inovația în diagnosticarea rapidă , care poate determina instantaneu dacă o infecție este virală sau bacteriană. Acest lucru ar preveni utilizarea greșită a antibioticelor în cazurile în care acestea sunt ineficiente, lucru care, din păcate, încă se întâmplă mult prea des în camerele de gardă și în centrele de asistență medicală.
Formarea noilor profesioniști din domeniul sănătății și creșterea gradului de conștientizare a publicului sunt ultimii pași pe această scară către o mai mare securitate a sănătății. Este esențial ca oamenii să înțeleagă că antibioticele sunt o resursă comună pe care trebuie să o protejăm cu toții, utilizându-le în mod responsabil și întotdeauna sub supravegherea unui expert. Numai printr-un efort coordonat care să implice biologi, medici veterinari, medici și manageri de mediu putem asigura că generațiile viitoare nu vor rămâne neprotejate împotriva microorganismelor pe care le hrănim astăzi, fără să știm.
